Postat8 octombrie 2025 înToff Culturededigitaln
Ceea ce în trecut era doar un ritual al industriei a devenit o formă de expresie artistică totală. Podiumul nu mai este un simplu loc de trecere al hainelor, ci o scenă unde se discută, vizual și emoțional, despre lumea în care trăim. Iar în această intersecție dintre artă, tehnologie și umanitate, moda își confirmă relevanța — nu doar ca estetică, ci ca limbaj al prezentului.
În acest context, podiumul devine o scenă elaborată, un loc unde ideile sunt performate, unde identitățile sunt deconstruite și reconfigurate, iar estetica se transformă într-un instrument de comunicare extrem de puternic. Iar când vorbim despre marile săptămâni ale modei din Paris, Milano, Londra sau New York, vorbim despre epicentrele globale ale acestui fenomen cultural. Discutăm pe larg despre ce înseamnă un show de Runway, dar și cum a evoluat acest tip de eveniment în timp, atât din punct de vedere estetic, cât și ca impact socio-cultural.
Transformarea prezentărilor de modă în spectacole vizuale nu este un fenomen nou, dar cu siguranță a evoluat spectaculos în ultimele decenii. Dacă în trecut show-urile erau desfășurate într-un cadru sobru, strict destinat prezentării pieselor din colecție, începând cu anii ’90, mai ales prin contribuția unor creatori precum Alexander McQueen, John Galliano sau Thierry Mugler, s-a produs o schimbare radicală. Moda a început să împrumute din limbajul teatrului, al filmului, al instalațiilor artistice, transformând pasarela într-o formă de performance.
John Galliano, în perioada sa la Dior, a dus prezentările de modă la un nivel spectaculos, transformând fiecare show într-o adevărată producție teatrală. Fiecare colecție era o poveste complexă, inspirată de istorie, artă sau cinematografie — de la reginele baroce și geișele japoneze, până la eroinele romantice din secolul al XIX-lea. Decorurile somptuoase, costumele elaborate și regia minuțioasă făceau din pasarelă o scenă de vis, unde granița dintre modă și spectacol devenea tot mai fluidă. Galliano a înțeles puterea emoției și a grandiozității, transformând show-urile Dior în experiențe memorabile, care depășeau simpla prezentare a unei colecții.
Această abordare a fost preluată și adaptată de mulți alți designeri contemporani, care au înțeles că prezentarea unei colecții este mai eficientă atunci când este însoțită de un context emoțional și vizual puternic. În plus, într-o industrie unde atenția publicului este fragmentată și concurența uriașă, capacitatea de a transforma un show într-un moment memorabil este o valoare adăugată incontestabilă.
Dacă hainele sunt protagoniștii unui show de modă, atunci scenografia este universul care le dă viață. Nu mai vorbim despre un simplu decor, ci despre un instrument narativ care conturează identitatea colecției și amplifică emoția momentului. În prezent, totul contează — de la alegerea spațiului și luminii până la textura podelei sau mirosul abia perceptibil din sală. Fiecare detaliu face parte dintr-un scenariu minuțios, menit să transforme prezentarea într-o experiență completă, care vorbește nu doar despre haine, ci despre viziunea unui întreg univers creativ.
Unul dintre cele mai puternice instrumente scenografice este locația în sine. Multe case de modă aleg spații neconvenționale sau simbolice, transformându-le temporar în scene de teatru vizual. Chanel, de exemplu, este cunoscut pentru transformarea Grand Palais din Paris într-un veritabil teren de creație: o pădure de toamnă, o plajă cu valuri reale, o stație spațială futuristă sau chiar o replică fidelă a străzii Rue Cambon, locul unde a început legenda Chanel. Fiecare dintre aceste spații a fost gândit nu doar pentru a impresiona, ci pentru a adânci înțelegerea colecției și a valorilor brandului.
În cadrul spectacolelor de modă, scenografia nu este un simplu decor, ci un limbaj în sine. Ea creează contextul în care colecțiile prind sens, direcție și identitate vizuală. Departe de a fi un detaliu auxiliar, scenografia este o componentă esențială a unui show de Runway, capabilă să transforme o prezentare într-o experiență artistică completă. În era în care moda este privită ca un act cultural și social, spațiul în care aceasta este prezentată devine la fel de relevant precum hainele în sine.
Alegerea locației este, pentru multe case de modă, un act strategic și simbolic. Brandurile de top au înțeles că un spațiu neconvențional sau cu o încărcătură istorică și vizuală aparte poate amplifica mesajul colecției și poate transforma show-ul într-un eveniment cu impact cultural major.
Dolce & Gabbana este probabil unul dintre cele mai relevante exemple în această direcție. Casa italiană excelează în crearea unui dialog între modă și patrimoniul cultural, alegând locații spectaculoase care evocă istorie, mitologie și tradiție. Pentru colecția Alta Moda 2024, show-ul a avut loc printre ruinele antice din Nora, pe coasta Sardiniei, un peisaj dramatic și încărcat de semnificații. Acolo, rochiile couture s-au desfășurat într-un decor în care trecutul și prezentul coexistă într-un mod aproape cinematografic.
În Alta Moda 2025, Dolce & Gabbana a dus acest concept mai departe, transformând Roma într-o scenă de eleganță, istorie și reverie cinematografică. Evenimentul de deschidere a avut loc pe Via Veneto, pe fundalul hotelului Westin Excelsior, într-o atmosferă ce evoca epoca de aur a Romei anilor ’50-’60. Show-ul Alta Moda însuși a fost prezentat seara într-un decor grandios care a îmbinat elemente arhitecturale iconice — fațade romane, referințe la Colosseum, Trevi, Pantheon — cu tehnici artizanale precum broderii în aur, drapaje sculpturale și rochii care evoacă imaginea Vestalelor – păzitoarele focului sfânt al Romei antice.
Într-un alt exemplu memorabil, prezentarea Alta Sartoria 2025 pentru bărbați a fost organizată la impunătorul Castel Sant’Angelo din Roma, o locație monumentală care a adăugat o aură de solemnitate și noblețe întregului show. Dolce & Gabbana a reușit astfel să creeze o punte între rafinamentul couture și grandiozitatea unei epoci imperiale.
Tot casa italiană a dus acest concept la nivel internațional, alegând AlUla, un sit istoric din Arabia Saudită, drept decor pentru o serie de prezentări de Haute Couture și Haute Joaillerie. Aici, moda a intrat într-un dialog direct cu natura și arheologia, într-o combinație inedită de lux contemporan și mister ancestral.
Pentru prezentare colecției SS 2026, Dolce & Gabbana a ales o altă locație specială, locația emblematică a anilor ’50, Teatrul Metropol din Milano, transformat în spațiu de eveniment de către patronii casei. Colecția a fost o celebrare grandioasă a confortului ridicat la rang de artă, unde croielile inspirate din designul pijamalelor devin uniforme de zi, iar lenjeria feminină se împletește cu tailoring‑ul masculin.
Modelele au fost elaborate prin contraste îndrăzneţe: pijamale din bumbac cu dungi verticale reinterpretate cu broderii florale, cristale și aplicații tridimensionale, suprapuse peste lenjerie din dantelă sau combinându‑se cu jachete croite, paltoane din brocart sau bomber‑e de piele. Look‑urile de zi au alternat între siluete relaxate în nuanțe deschise, pasteluri și alb, și versiuni de seară în negru și chiffonuri diafane, cu transparențe și elemente seducătoare.
Atmosfera spectacolului a fost încărcată de teatralitate: detalii glam precum pantofi cu toc înalt și saboți pufoși, dar și momente de relaxare estetică care au transmis mesajul unei generații care “nu se mai costumează excesiv”, moda devine mai sinceră, mai personală.
În plus, show‑ul a inclus un moment meta‑cultural: apariția lui Meryl Streep și Stanley Tucci, recreând personaje iconice din The Devil Wears Prada, a adus un plus de narativ și de dialog între modă, film și percepția publicului, făcând ca spectacolul să fie nu doar o prezentare de colecție, ci și un moment de cultură pop.
Sub semnul vertijului creativ, colecția Valentino Garavani Haute Couture 2025 numită „Vertigineux” a marcat un nou capitol pentru casă, odată cu debutul lui Alessandro Michele. Prezentat la Palais Brongniart din Paris, show-ul a fost mai mult decât o defilare: a fost o experiență imersivă în care moda a devenit limbajul prin care memoria culturală a fost rescrisă.
Scenografia – dominată de o lumină dramatică și de un ecran digital pe care curgeau cuvinte-manifest – introducea spectatorul într-un univers al acumulării poetice. Fiecare piesă părea desprinsă dintr-un muzeu imaginar: mantii sculpturale, broderii dense, tulle stratificat și detalii ce evocau pictura Renașterii sau teatrul baroc. În acest amestec de istorie și reverie, Michele a transformat arhivele vizuale ale culturii europene într-o poveste a excesului.
În centrul manifestului său vizual s-a aflat ideea enumerării ca formă de sens – o trimitere directă la reflecția lui Umberto Eco din The Infinity of Lists. Prin această perspectivă, „Vertigineux” a devenit o meditație asupra infinitului cultural: o încercare de a ordona haosul vizual al memoriei printr-un limbaj al formelor, texturilor și simbolurilor. Pe podium, fiecare siluetă era o „listă” de referințe – o arhivă vie, o încercare de a face comprehensibil infinitul prin frumusețe.
Colecția Valentino Garavani SS 2026 prezentată la Paris sub direcția creativă a lui Alessandro Michele, intitulată „Fireflies”, a fost un manifest vizual și sonor inspirat de scrierile lui Pier Paolo Pasolini, în care luminile intermitente evocau clipocitul fragil al licuricilor, simbolizând speranța în vremuri întunecate. Modelele apăreau și dispăreau printre umbre, într-un ritm creat de instalația de lumină „Sora”, semnată de studioul Nonotak, transformând scenografia într-o experiență aproape cinematografică.
În contrast cu sobrietatea elegantă a fostului director creativ, Pierpaolo Piccioli, Michele a readus exuberanța estetică specifică stilului său, dar cu o notă de reținere neașteptată. Paleta cromatică a oscilat între tonuri vibrante și pasteluri luminoase, iar materialele fluide precum chiffonul și mătasea au fost combinate cu structuri croite impecabil. Fundele dramatice, broderiile delicate și siluetele cu aer vintage din anii ’70 au completat un discurs vizual care nu a fost nici nostalgic, nici opulent, ci poetic și atent compus. Punctul culminant al show-ului a fost momentul colectiv final: modelele s-au adunat în centru, privind în sus către o ploaie de lumini pulsatorii – o metaforă vizuală a speranței care supraviețuiește chiar și în întuneric. Cu „Fireflies”, Michele nu doar că a reconfigurat ADN-ul Valentino, dar a dovedit că moda poate vorbi în șoapte și totuși să fie auzită tare.
Într-un alt registru al monumentalității urbane, Saint Laurent a explorat de nenumărate ori dialogul dintre oraș și emoție. De la prezentările desfășurate la poalele Turnului Eiffel, unde arhitectura pariziană devenea parte integrantă a spectacolului, până la colecțiile inspirate de spiritul anilor ’80, prezentate pe platforme negre lucioase ce reflectau luminile orașului — fiecare show a fost o celebrare a modernității și a eleganței severe care definesc ADN-ul casei. În același spirit, prezentarea de la Veneția, desfășurată pe o pasarelă plutitoare în lagună, a adus un omagiu cinematografiei italiene și atmosferei decadent-romantice a orașului, în timp ce show-ul din deșertul marocan de la Marrakech a reamintit originile spirituale ale brandului, legătura profundă dintre Yves Saint Laurent și lumina Nordului Africii. Sub direcția lui Anthony Vaccarello, aceste momente au redefinit ideea de spectacol de modă, unde natura, arhitectura și emoția se contopesc într-o singură viziune vizuală.
Pentru SS 2026, Anthony Vaccarello a dus mai departe această tradiție a spectacolului urban, alegând ca decor o grădină franceză amplasată la poalele Turnului Eiffel, modelată după forma logo-ului Cassandre și împodobită cu hortensii albe. Colecția a fost deschisă cu siluete puternice: jachete de piele, fuste creion și piese cu structuri clare, iar sensibilitatea feminină s-a strecurat prin trench-uri transparente din nylon, rochii cu volum în stil Belle Époque și culori prețioase în accente subtile. În SS 2026, natura, arhitectura și emoția s-au contopit într-o viziune unde eleganța se manifestă prin contrast între putere și grație, între forme sculpturale și detalii ce sugerează delicatețe — confirmând că Saint Laurent rămâne o casă a seducției urbane.
Scenografia nu se oprește la decor. Muzica aleasă, tempo-ul defilării, luminile, sunetele ambientale sau chiar intervenții live (dansatori, actori, elemente teatrale) contribuie la o experiență imersivă. Într-un show semnat Dior, spectatorii au fost întâmpinați de o instalație de oglinzi infinite (FW 16-17), în timp ce în altă colecție, întregul spațiu a fost decorat cu peste 200.000 de flori, fiecare montată manual, pentru a recrea o grădină onirică (Dior SS 2017 Haute Couture).
Aceste detalii nu sunt doar pentru „efectul wow”, ele creează un context în care hainele capătă un sens profund. O rochie albă minimalistă poate părea rece într-un spațiu gol, dar poate deveni un simbol al purității și al speranței într-un decor inspirat de renașterea naturii.
Colaborările dintre casele de modă și regizori celebri de film sau artiști vizuali au devenit o tendință tot mai prezentă, subliniind ideea că runway-ul este, de fapt, o formă de performance regizat. Un exemplu notoriu este colaborarea dintre Luca Guadagnino, cunoscut pentru Call Me by Your Name, și Fendi, pentru un show organizat la Roma în care poezia vizuală a regizorului a amplificat melancolia colecției. De asemenea, Balenciaga a lucrat cu regizorul Harmony Korine (autor al filmului Spring Breakers) pentru crearea unor decoruri și filmări stilizate, cu tentă distopică, ce au însoțit show-urile din ultimele sezoane. Astfel de colaborări adaugă o dimensiune narativă și cinematografică prezentărilor, transformând defilarea modelelor într-un act artistic complet regizat, în care spectacolul capătă profunzime vizuală și emoțională.
Moda nu mai este demult un exercițiu estetic. În contextul actual, show-urile de runway au devenit canale prin care designerii transmit mesaje puternice despre societate, identitate, politică, ecologie sau incluziune. Într-o lume vizuală, rapidă și dominată de rețele sociale, moda are capacitatea unică de a capta atenția și de a genera conversație. Iar podiumul — acel spațiu simbolic unde se întâlnesc creația și publicul — este terenul perfect pentru exprimarea acestor idei.
Tema identității, fie ea de gen, culturală sau personală, este una recurentă pe podiumurile contemporane. Branduri precum Dior, Gucci sau Balenciaga au fost în avangarda acestei conversații, propunând de zeci de ani siluete androgine, castinguri diverse și o abordare fluidă a modei, dincolo de constrângerile binare ale genului. În aceeași direcție, colecția Dior SS 2026 semnată de Jonathan Anderson a explorat subtil ideea de unisex, propunând piese cu linii comune pentru femei și bărbați — structuri arhitecturale, croieli precise și o estetică rafinată care vorbește despre echilibru, nu despre opoziție.
Marine Serre, prin universul ei hibrid și eclecticismul inspirat din realitatea post-globală, vorbește despre identitate ca proces de reconstrucție — culturală, socială și ecologică. În același registru, prezentările din ultimele sezoane au fost marcate de un angajament clar pentru incluziune și reprezentare autentică. A fost reconfigurată ideea de „frumusețe clasică”, fiind alese pe podium modele de toate vârstele, rasele și tipurile de corp, într-o celebrare vizuală a diversității.
Runway-urile nu mai sunt de mult simple evenimente din industrie, ele au devenit adevărate fenomene culturale, cu o influență care se extinde dincolo de granițele modei. Fie că este vorba de Săptămâna Modei de la Paris, Milano sau New York, aceste prezentări atrag nu doar presă de specialitate, ci și creatori de conținut, artiști, muzicieni, influenceri și public larg. Astăzi, un show de modă este consumat simultan la fața locului și online, devenind un eveniment global în timp real – iar puterea sa de modelare culturală este mai mare ca oricând.
Prezentările de modă influențează imediat nu doar tendințele vestimentare, ci și limbajul vizual și comportamentul social. O rochie virală de la un show Valentino sau un decor spectaculos marca Dior devin rapid referințe pentru cultura pop, fie că apar în videoclipuri muzicale, în editoriale de revistă sau în outfiturile din street style.
De fapt, estetica unui show se multiplică în moduri nebănuite, prin meme-uri, remixuri vizuale, filtre de Instagram sau campanii colaborative cu branduri de masă.
Prezentările de modă nu mai sunt izolate de marile teme ale societății. Dimpotrivă, show-urile de runway participă activ la conversațiile culturale globale: despre climă, gen, rasă, corp, memorie, spiritualitate, inteligență artificială sau geopolitică. Celine SS 26 „Été”, semnată de Michael Rider ca director creativ, transformă podiumul într-un spațiu de dialog cultural în natură. Din punct de vedere stilistic și creativ Rider combină influențe preppy americane cu rafinamentul parizian clasic și integrează subtil moștenirea casei Celine, creând o colecție care vorbește despre identitate, autenticitate și conexiunea între trecut și prezent, dar și despre diversitatea culturală și valorile lumii contemporane.
Într-o epocă în care moda nu mai este doar despre îmbrăcăminte, ci despre ceea ce comunică hainele, show-urile de runway au căpătat o importanță tot mai mare ca forme de expresie culturală și artistică. Ele nu mai sunt doar prezentări ale noilor colecții, ci adevărate spectacole multisenzoriale, gândite să creeze impact vizual, emoțional și simbolic. Prezentările de modă funcționează astăzi ca forme de cercetare vizuală asupra societății. Ele arhivează tensiunile, dorințele și contradicțiile timpului nostru, transformând creațiile în discurs. Într-o eră dominată de imagini, poate tocmai moda — efemeră prin definiție — este cea care reușește să surprindă cel mai clar esența contemporaneității.